Author: Sandra Lineliz
This is the last part of the preview. If you want to see the first one, click this link. On this page, you will get to understand why Zayn is a hated butterfly. His country means his past, his present means Azure, and his future means his true self.
The danger that awaits him is like it’s meant to show his hidden abilities, his wisdom, and his advantages as a dark butterfly. He tries to understand Azure’s loss, but he’s also concerned about himself. Now that he’s away from his country, he wants to claim his right to freedom, to explore the outside world. That is why he refuses to stay in the Green Country.
There are many things to be said about him, but I will let you discover them by yourself. If you know Romanian, go ahead, scroll down and read the last part of the preview. It’s interesting because Zayn is present. His charm makes this story magical.
Bine ai venit să citești ultima parte din preview – prima carte Fluturii Trandafirii din seria Basm Roșu! Află mai multe despre Zayn și despre țara Azurei. O discuție interesantă apare între ei doi, care te va pune pe gânduri. Zayn nu pare prea bun la suflet acum când a fost ținut captiv o întreagă noapte în celula din ceară. Azure nu-l înțelege, pentru că are o altă problemă pe cap. Timpul e scurt, graba e mare. Zayn este dornic să exploreze lumea necunoscută, dar uită să țină cont că aceasta poate fi și periculoasă. De fapt, problemele apar tocmai pentru că el este dat afară din țara lui. Nimeni nu mai e să-l protejeze, așa că ajunge des în mâinile dușmanilor.
Vino să citești continuarea! Bucură-te de povestea lor magică!
Note: This post may contain affiliate links. If you buy from our links, at no additional cost to you, we get a small commission so we can improve this site. For more information, visit this page.
Capitolul 2. Țara Verde
Fairy Tale Fantasy, Basm
Last Part
După câteva ore lungi, care parcă s-au apropiat de eternitate, în care nimeni nu-i perturbă somnul, trezirea sa deveni inevitabilă odată ce se auzi un zgomot în gratiile celulei sale. Până să se dezmeticească și să vadă cine venise să-l viziteze, urechile sale fură primele care-l anunțară de prezența unei fete, care nu putu fi altcineva decât Azure.
– Zayn, scuză-mă. Ai stat toată noaptea aici, zise ea scurt, fiind preocupată să descuie cât mai repede lacătul.
– Nu te grăbi. N-am pățit nimic, spuse el, simțindu-se să se ridice din pat. Din cauza unei amețeli care-i năpădi fruntea și-i încețoșă privirea, realiză că se grăbise în decizia sa de a părăsi locul, care de-abia îl încălzise cu trupul său. Se așeză în grabă și căută un sprijin în mâini, apucând zdravăn marginea patului.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Azure, venind repede lângă el.
– Nimic grav. N-am mâncat.
– Oh, am uitat să aduc ceva. Așteaptă-mă aici, zise ea, zbughind-o afară din încăperea de ceară.
Zayn ar fi vrut s-o oprească, dar ceva îl reținu să strige în urma ei. Îi rămase în minte spatele acesteia, care avea lipsă o aripă. Simți compasiune pentru ea. Pe moment, se îngrijoră pentru soarta ei, ca nu cumva familia să înceapă să o trateze altfel decât de obicei. Mintea lui merse mai departe și își imagină ceva asemănător cu hula pe care o primise el în Țara Festivităților. Își scutură capul, lăsând câteva fire să-i acopere fruntea. Refuză să se adâncească prea mult în amintiri. La ce folos, când acum se afla departe de acea lume?
Ar fi vrut să-și sprijine capul în palme, dar Azure apăru în fața lui cu un fagure în mână, plin de miere, învelit într-o frunză subțire și lungă. Îi zise de-ndată:
– Ia dulcele și urmează-mă. Camera ta nu e în niciun caz această temniță.
Zayn se uită drept în ochii ei cărămizii, care oarecum trădau o teamă față de el. Probabil sfaturile părinților și prietenilor ei fură cam greu de ignorant. Părerea lor față de străini nu părea prea strălucită. De aceea, el conveni că acum era momentul propice pentru a cere permisiunea de a pleca de la ei din țară.
– Azure, nu pot refuza fagurele acesta, dar camera pregătită pentru mine, da, zise el ferm, luând cu grijă ce i se oferise ca drept hrană.
Deși ar fi vrut să se înfrupte din fagure, Zayn alese să-l așeze pe pat. Privirea sa se îndreptă către ea, după ce se ridică brusc în picioare.
– Tăcerea ta îmi spune că sunt liber să plec.
O liniște greu de suportat se așternu între ei, iar Azure tot refuza să-și ridice ochii pentru a-i da un răspuns.
Fără să mai adauge nimic, Zayn se aplecă pentru a-și lua fagurele, apoi se îndreptă către ieșire. Graba sa de a pleca o determină pe Azure să șovăie în decizia sa și să facă o mișcare pripită. Tocmai când trecu prin dreapta ei, Zayn fu nevoit să se oprească din mers. Își simți aripa prinsă de degetele Azurei.
– Zayn, nu te dă nimeni afară, zise ea cu voce înceată.
– Și totuși, pot să plec, nu? M-am odihnit. Am și ceva de mâncat. E în regulă, concluzionă el, mai mult ca pentru sine.
– Bine, zise ea, ieșind supărată din încăpere.
Zayn nu se minună de comportamentul ei, ci se bucură că rămase singur și că avea poarta deschisă. Nu mai zăbovi și părăsi celula. Înțelese că plecarea sa nu ar fi deranjat pe nimeni și aceasta era tot ceea ce conta pentru el.
Chiar dacă o luă pe drumul oglinzii, făcu greșeala să se uite la licuricii de sus. Veselia lor l-a atras să pășească pe o cărare alăturată. Nu-și dădu seama, decât atunci când șirul lor se termină și fu nevoit să-și coboare privirea.
Când se uită în jur, Zayn constată că ajunsese într-o zonă plină de trandafiri înmiresmați și colorați. Aceștia erau minusculi în comparație cu cei din afara țării. Putea să le atingă petalele, fără să fie necesar să-și ridice mâna mai sus de nivelul brâului. Se minună de existența lor, pentru că în Țara Festivităților nu existau decât flori înalte, la care se putea ajunge doar zburând.
Se pierduse cu atâta ușurință, încât nici lui nu-i venea a crede aceasta. Oare de unde o luase greșit? Se uită în stânga și-n dreapta sa, apoi avansă printre frumoșii trandafiri. Cărarea fu îngustă, dar nu se sinchisi să zboare. Merse agale, bucurându-se prin atingerea fugitivă a petalelor trandafirilor din apropierea lui.
Tocmai când voia să se asigure că nu se afla nicio ființă prin zonă, avu marea surpriză să dea de fluturele fără o aripă. Cine altcineva și-ar fi permis să piardă vremea în mijlocul zilei, când toată lumea era preocupată cu treburi? Numai cineva care-și căuta un nou sens în viață sau care, din contră. își pierduse sensul în viață.
Nu mai putea avansa, pentru că ea reprezenta un obstacol în calea sa. Stătea jos ghemuită și cu un buchet de flori în mâna dreaptă, sprijinită pe pământ. Nu era cu spatele la el, de aceea, observă cu ușurință privirea ei abătută, însoțită de scurte și repetate ahturi.
Deși și-ar fi putut lua zborul pentru a evita o discuție cu ea, Zayn alese să se oprească la câțiva pași distanță. O privi detașat și îi zise:
– M-am rătăcit. Știi pe unde să o iau spre ieșire?
Azure nu întârzie să-i răspundă. Se simți ușurat că nu fu el cel ignorat, deși un gând răutăcios îl îndemnase să fugă de ea.
– Nu știu de ce insiști atâta să pleci? Chiar așa îți displace țara asta?
– Ai vrea să rămân aici? întrebă el direct.
– Da, îi răspunse ea, ridicându-și buchetul la nivelul ochilor. Îl privea atent, dar gândul ei era în altă parte.
– Minți, Azure. Știu că părinții tăi mă văd ca pe un suspect în privința la ce-ai pățit cu aripa. Nu știu de ce nu m-ați omorât deja, zise el, încrucișându-și brațele la piept.
– Eu am fost cea care m-am opus deciziei lor și logic că a ieșit prost.
– Adică? Continuă. N-am cum să ghicesc ce-ați discutat voi.
Azure lăsă buchetul jos, apoi se ridică în picioare. Se uită în zare. Zayn înțelese că nu avea de gând să-i întâlnească privirea.
– Le-am zis că tu m-ai salvat, dar ei nu au dat importanță la asta.
– Atunci la ce? interveni Zayn nerăbdător.
– Mi-am pierdut aripa, Zayn. Asta e marea problemă.
– Știu. Zi-mi consecințele. Poate pot să te ajut, încercă el să-i înțeleagă frământarea interioară.
– Cred că deja știi despre ce e vorba.
– Nu, Azure. Nu știu. Tot timpul mă gândesc că ar fi mai bine să plec. Poate așa nu mai sunt și eu o problemă în plus.
– Departe de asta, râse ea înfundat. Eu sunt o problemă. De-aia au consimțit ei la căsătoria mea cu un fluture alb, zise ea răgușit, dar își drese repede vocea și adăugă: Jegosul. A profitat de faptul că acum sunt un fluture demn de lepădat. Disperarea lui l-a făcut să alerge ca un nătărău la ușa părinților mei și să strige în gura mare că vrea să fie soțul meu.
Zayn se încruntă la cele auzite. Avea aceeași față scârbită ca a ei, însă nu interveni cu nimic. Era timpul ei să vorbească.
– Ce mă deranjează mai mult e că părinții mei au fost de acord cu el numai acum când n-am o aripă. Îmi vine să plâng, când mă gândesc că mă văd fără valoare. Adică, acum pot fi aruncată în brațele oricui. Ce vreau eu nu mai contează. Visele mele sunt spulberate odată cu această căsătorie cu un netot, încheie ea, întorcându-se cu fața către Zayn.
Însă, momentul nu fu surprins de Zayn, care avea privirea fixată pe un trandafir cu câteva petale ofilite. Probabil compara floarea cu viața lui și a Azurei. Se uită la ea numai în momentul când îi auzi întrebarea directă.
– Zayn, tu ce-ai face în locul meu?
– Aș pleca, îi răspunse el scurt.
– Da. La asta mi-era gândul. Dar unde să mă duc?
– Nu-mi pune această întrebare, pentru că nici eu nu știu unde să mă duc acum, când am fost alungat din propria țară.
– Te-au dat afară? De ce? întrebă ea fiindu-i greu a-i crede vorbele.
– Nu ți-am zis că sunt un fluture tern? Mai exact… Adică, stai să-ți explic. Sunt o rasă derivată din fluturii trandafirii. Nu știu dacă ai auzit de legenda cum că aceștia când își pierd strălucirea devin negri, răi și de temut. Oricum, ceea ce trebuie să știi tu e că sunt rezultatul iubirii unor fluturi decăzuți. Și nu mă întreba de părinți. Nu știu nimic de ei, se grăbi el să încheie acest subiect. N-avea de gând să se piardă în detalii.
– Sună atât de complicat. Cum… Adică… Ce ți-au făcut cei din Țara Festivităților? întrebase ea cu o oarecare sfială, așezându-și o parte a părului, de un corai intens, după ureche. Așa lăsă vedere la prețioșii ei cercei, care imitau perfect un strop de sânge. Zayn ar fi zis sânge de Lavaglut, numai că se abținu. Nu voia să-i arate dorința pe care o purta mereu în inima sa, aceea că ar fi vrut să fie un fluture trandafiriu.
Continuarea poveștii o găsești pe următoarele site-uri de cărți:
Smashwords
Apple Books
Kobo
Barnesandnoble
Scribd
OverDrive
De asemenea, te invit să lași și o recenzie scurtă pe unul din aceste site-uri, dacă te încântă povestea și îți plac fluturii.
Looking for more fantasy books? Check these lists:
Carte gratuită Alessia (prima carte din seria Verde)
Best Fantasy Books with Vampires
List of fantasy books with Cinderella theme
Fantasy Books with Dragons
List of fantasy books with Sleeping Beauty theme
List of science fiction & fantasy books – April 2020
- The Arid Kingdom – Book #1 – Chapter 1Selunia was in her room in full swing. Helped by Elis, she was packing her luggage. The Arid Kingdom was a country where she had spent a part of her early childhood. The Ardensis family ruled over the Arid Kingdom and she was going to live in their palace, just like before.
- Chapter 2 – Mysterious Soldier – Part 1 (The Arid Kingdom series, Book #1)After a quarter of an hour, Selunia, together with the general, was on her way to the Aridens’ Palace. She was outside the stronghold in a huge car, with black metallic shell and smoky windows—which boldly contrasted with the surroundings’ primitivism and naturalness.This contrasting aspect was one characteristic of the… Read more: Chapter 2 – Mysterious Soldier – Part 1 (The Arid Kingdom series, Book #1)
- Chapter 3 – Mysterious Soldier – Part 1 (The Arid Kingdom series, Book #1)Somewhere, on a sandy battlefield, Soris was desperately running for a place to shield himself from the rain of laser-bullets that was following his steps. He felt all his muscles tensed, his feet burning as if he had embers in his shoes, and the sweat falling in drips on his… Read more: Chapter 3 – Mysterious Soldier – Part 1 (The Arid Kingdom series, Book #1)
